LPO45/2007
ID intern unic:  327246
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 45
din  01.03.2007
cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie
Publicat : 18.03.2008 în Monitorul Oficial Nr. 55-56     art Nr : 178     Data intrarii in vigoare : 18.09.2008
    Prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica naţională de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Pentru consolidarea, ocrotirea şi sprijinirea familiei, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale legislaţiei referitor la familie, egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în realizarea dreptului lor uman la viaţă fără violenţă,
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE
    Articolul 1. Obiectul legii
    Prezenta lege stabileşte bazele juridice şi organizatorice ale activităţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie, autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de  prevenire şi de combatere a violenţei în familie, mecanismul de sesizare şi soluţionare a cazurilor de violenţă.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
    violenţă în familie - orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie, inclusiv contra copiilor, precum şi contra proprietăţii comune sau personale;
    violenţă fizică - vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire, îmbrîncire, trîntire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar;
    violenţă sexuală - orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în cadrul familiei sau în alte relaţii interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii metodelor de contracepţie, hărţuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor, inclusiv prin mîngîieri, sărutări, pozare a copilului şi prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală; alte acţiuni cu efect similar;
    violenţă psihologică - impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a stărilor de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în derîdere, înjurare, insultare, poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin ameninţări verbale, prin afişare ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; implicare în viaţa personală; acte de gelozie; impunere a izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială; izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a frecventării instituţiei de învăţămînt; deposedare de acte de identitate; privare intenţionată de acces la informaţie; alte acţiuni cu efect similar;
    violenţă spirituală - subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, prin interzicere, limitare, luare în derîdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
    violenţă economică - privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate situaţii de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei; interzicere a dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune; refuz de a susţine familia; impunere la munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv a unui membru de familie minor; alte acţiuni cu efect similar;
    prejudiciu moral - cauzare de suferinţe unui membru de familie, inclusiv unui copil, în cadrul familiei sau al unor alte relaţii interpersonale, care duce la umilire, frică, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenţei fizice, la sentimente de frustrare;
prejudiciu material - daune materiale, susceptibile de evaluare sau estimare financiară/pecuniară, rezultînd din orice act de violenţă în familie, în concubinaj, precum şi costurile pentru instrumentarea cazurilor de violenţă în familie;
    agresor - persoană care comite acte de violenţă în familie, în concubinaj;
    victimă - persoană, adult sau copil, supusă actelor de violenţă în familie, în concubinaj;
    ordonanţă de protecţie - act legal prin care instanţa de judecată aplică măsuri de protecţie a victimei.
    Articolul 3. Subiecţii violenţei în familie
    (1) Subiecţi ai violenţei în familie sînt: agresorul şi victima cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizii care locuiesc pe teritoriul ei.
    (2) Subiecţi ai violenţei în familie pot fi:
    a) în condiţia conlocuirii - persoanele aflate în relaţii de căsătorie, de divorţ, de concubinaj, de tutelă şi curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soţii rudelor, alte persoane întreţinute de acestea;
    b) în condiţia locuirii separate - persoanele aflate în relaţii de căsătorie, copiii lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuţi în afara căsătoriei, cei aflaţi sub tutelă sau curatelă, alte persoane aflate la întreţinerea acestora.
    Articolul 4. Cadrul legislativ
    (1) Legislaţia cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie constă din Constituţia Republicii Moldova, din prezenta lege, din alte acte normative, din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.
    Articolul 5.  Principiile de bază ale prevenirii
                        şi combaterii violenţei în familie
    Prevenirea şi combaterea violenţei în familie se efectuează pe următoarele principii:
    a) legalitatea;
    b) egalitatea;
    c) confidenţialitatea;
    d) accesul la justiţie;
    e) protecţia şi securitatea victimei;
    f) cooperarea autorităţilor administraţiei publice cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale.
    Articolul 6. Sfera de acţiune a legii
    Prevederile prezentei legi se aplică în egală măsură cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc pe teritoriul ei.
Capitolul  II
AUTORITĂŢILE ŞI INSTITUŢIILE ABILITATE
 CU FUNCŢII DE PREVENIRE ŞI DE COMBATERE
A VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

    Articolul 7. Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii  
                       de prevenire şi de combatere a violenţei în 
                       familie

    (1) Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii  de prevenire şi de combatere a violenţei în familie sînt:
    a) autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate (Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Administraţiei Publice Locale, Ministerul Justiţiei);
    b) autorităţile administraţiei publice locale de specialitate:
    - secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei;
    - direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport;
    - organele ocrotirii sănătăţii;
    - organele afacerilor interne;
    c) comisiile pentru probleme sociale de pe lîngă autorităţile administraţiei publice locale;
    d) centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor;
    e) alte organizaţii cu activităţi specializate în domeniu.
    (2) Autoritatea publică centrală abilitată cu funcţii de elaborare şi de promovare a politicilor de prevenire şi de combatere a violenţei în familie şi de asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului.
    Articolul 8. Competenţele autorităţilor administraţiei
                       publice centrale şi locale

    (1) Autorităţile administraţiei publice centrale (Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Administraţiei Publice Locale, Ministerul Justiţiei), în limitele competenţei lor:   
    a) asigură elaborarea şi promovarea politicii de consolidare a familiei, de prevenire a violenţei în familie, de acordare a protecţiei şi asistenţei victimelor şi agresorilor;
    b) coordonează activitatea în domeniu a structurilor descentralizate/ desconcentrate;
    c) coordonează, evaluează şi monitorizează activitatea centrelor/serviciilor de reabilitare a victimelor şi agresorilor;
    d) stabilesc procedurile de identificare, de înregistrare şi de raportare a cazurilor de violenţă în familie, conform principiilor statistice, dezagregate pe sexe;
    e) consolidează capacităţile resurselor umane din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie;
    f) conlucrează cu organizaţii neguvernamentale, cu persoane fizice şi juridice implicate în activităţi de prevenire şi de combatere a violenţei.
    (2) Autorităţile administraţiei publice locale:
    a) creează comisii pentru probleme sociale şi organizează la nivel local activitatea acestora;
    b) formează echipe multidisciplinare în domeniu;
    c) organizează centre/servicii de reabilitare a victimelor şi agresorilor în conformitate cu standardele internaţionale;
    d) organizează campanii de informare, studii şi alte acţiuni privind prevenirea violenţei în familie;
    e) dezvoltă parteneriate sociale cu organizaţii neguvernamentale, inclusiv cu fundaţii, sindicate, patronate, cu organisme internaţionale care să contribuie la prevenirea şi combaterea violenţei în familie;
    f) constată, prin decizie a comisiei pentru probleme sociale, existenţa sau dispariţia pericolului pentru viaţa şi sănătatea victimei în urma aplicării măsurilor de protecţie.
    (3) Secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei:
    a) conlucrează cu organele afacerilor interne în activitatea de identificare a persoanelor predispuse la comiterea actelor de violenţă în familie;
    b) actualizează baza de date, la nivel teritorial, ce vizează fenomenul violenţei în familie;
    c) plasează, după caz, victima în centrul de reabilitare, oferindu-i asistenţa corespunzătoare;
    d) desfăşoară activitate de consiliere psihologică şi psihosocială a victimelor, în vederea lichidării consecinţelor actelor de violenţă în familie, prin mijloace proprii sau redirecţionînd cazul către specialişti din centrele de reabilitare;
    e) înlesnesc, la solicitarea organelor de drept, accesul agresorului la programele de reabilitare;
    f) apără drepturile şi interesele legitime ale victimelor, inclusiv ale victimelor minore;
    g) realizează, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale din domeniu, programe informaţionale în vederea prevenirii violenţei în familie;
    h) determină necesitatea creării de centre/servicii de reabilitare a victimelor şi a agresorilor, asigură acestor centre/servicii sprijin metodologic şi informaţional;
    i) monitorizează şi coordonează activităţile profesionale ale asistenţilor sociali din cadrul primăriilor de prevenire a violenţei în familie, de sprijinire/ consiliere a victimelor şi de resocializare a agresorilor;
    j) prezintă Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului rapoarte semestriale despre activităţile desfăşurate în teritoriu de secţii/direcţii, asistenţi sociali conform parteneriatelor stabilite;
    k) monitorizează victimele şi le acordă asistenţă după ce au părăsit centrele de reabilitare.
    (4) Direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport:
    a) asigură informarea şi instruirea cadrelor didactice în vederea calificării actelor de violenţă în familie, aplicării metodelor şi mijloacelor de prevenire a unor astfel de acte şi de sesizare a autorităţilor abilitate;
    b) realizează, în comun cu alte autorităţi abilitate şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale din domeniu, programe educaţionale pentru părinţi şi copii în vederea prevenirii şi combaterii  violenţei în familie;
    c) asigură desfăşurarea activităţilor de consiliere în vederea reabilitării psihologice şi psihosociale a copiilor victime ale violenţei în familie;
    d) comunică autorităţilor abilitate, prin intermediul cadrelor didactice, sesizînd de îndată în mod obligatoriu autoritatea tutelară şi poliţia, cazurile de violenţă în familie, inclusiv cazurile de violenţă în familie împotriva copiilor.
    (5) Instituţiile medicale de toate tipurile şi nivelurile:
    a) organizează  campanii de informare;
    b) comunică poliţiei şi autorităţii tutelare, prin intermediul cadrelor medicale, cazurile de violenţă în familie;
    c) asigură consiliere şi asistenţă medicală victimelor;
    d) iniţiază şi realizează programe şi servicii adresate agresorilor; asigură realizarea programelor de dezalcoolizare, dezintoxicare, de tratament psihoterapeutic, după caz, cu suportul cheltuielilor din mijloacele abuzatorului sau, după caz, din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
    e) iniţiază parteneriate durabile cu toate programele care vizează sănătatea mamei şi a copilului;
    f) încheie contracte de prestare a serviciilor medicale cu centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor.
    (6) Organele afacerilor interne, la nivel de structură specializată:
    a) identifică, înregistrează şi raportează cazurile de violenţă în familie;
    b) asigură evidenţa nominală a agresorilor;
    c) sesizează, în cazul copiilor victime ale violenţei în familie, autorităţile tutelare;
    d) examinează cererile şi sesizările parvenite din partea cetăţenilor, instituţiilor medicale, centrelor medico-legale referitor la conflicte familiale, la acte de violenţă, la ameninţări cu moartea sau la existenţa unui pericol iminent de realizare a lor;
    e) vizitează familiile ai căror membri sînt luaţi la evidenţă, efectuează lucrul de prevenire a comiterii repetate a actelor de violenţă în familie;
    f) efectuează, în situaţii de criză, reţinerea administrativă a agresorului, în funcţie de gravitatea cazului;
    g) se adresează către autorităţi judecătoreşti pentru obţinerea ordonanţei de protecţie în situaţie de criză în baza cererii depuse de victimă sau a sesizării de caz; asigură executarea ordonanţei de protecţie;
    h) în cazul comiterii actului de violenţă în familie, explică victimei drepturile ei, iar la cererea acesteia, îi acordă ajutor spre a fi plasată în centrul de reabilitare;
    i) informează victima despre dreptul ei de a beneficia de asistenţă juridică gratuită;
    j) asigură agresorilor, inclusiv celor aflaţi în arest administrativ, accesul la serviciile de reabilitare;
    k) asigură securitatea, paza şi ordinea publică în centrele de reabilitare a victimelor;
    l) monitorizează şi instrumentează, în comun cu asistenţii sociali, cazurile de violenţă în familie din teritoriul deservit, actualizează baza de date cu informaţii din domeniu;
    m) conlucrează cu autorităţile abilitate în domeniu, cu societatea civilă în vederea prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
    Articolul 9. Competenţele Departamentului Instituţiilor 
                       Penitenciare

    De competenţa Departamentului Instituţiilor Penitenciare ţin:
    a) organizarea de servicii şi programe de reabilitare şi resocializare a agresorilor în penitenciare;
    b) conlucrarea cu alte autorităţi abilitate în domeniu.
    Articolul 10. Competenţele centrelor/serviciilor de     
                          reabilitare a victimelor şi agresorilor

    (1) Centrul de reabilitare a victimelor violenţei în familie, denumit în continuare - centru, este instituţie specializată care oferă cazare, hrană, asistenţă juridică, socială, psihologică şi medicală de urgenţă, pază şi protecţie, precum şi asistenţă pentru contactarea rudelor.
    (2) Centrele pot fi create:
    a) de Guvern, la propunerea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului;
    b) de autorităţile administraţiei publice locale, la propunerea comisiei pentru probleme sociale;
    c) de organizaţiile internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale, cu informarea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului;
    d) de autorităţile administraţiei publice şi organizaţiile neguvernamentale sau private, în baza unui acord de activitate comună.
    (3)  Centrul:
    a) asigură protecţie şi cazare victimelor pînă la rezolvarea situaţiei familiale, dar nu mai mult de 3 luni;
    b) acordă asistenţă psihologică, pedagogică, socială şi juridică, îngrijire medicală membrilor de familie care sînt sau care pot fi victime;
    c) efectuează, în caz de urgenţă, atunci cînd izolarea de agresor se impune ca o măsură de protecţie, plasamentul victimei, la cererea ei, iar al copilului, cu acordul reprezentantului legal sau al autorităţii tutelare; 
    d) interzice agresorului accesul în incintă;
    e) anunţă organele de resort despre săvîrşirea actelor de violenţă în familie;
    f) studiază şi generalizează cauzele şi condiţiile producerii actelor de violenţă în familie.
    (4) Fondatorii aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a centrului, elaborat în baza unui regulament-cadru, aprobat prin hotărîre de Guvern.
    (5) Cheltuielile aferente activităţii centrului se suportă de la bugetul comun al fondatorilor.
   (6) Organizarea şi funcţionarea centrului pot fi susţinute material şi financiar şi de agenţi economici şi întreprinzători în condiţiile Legii cu privire la filantropie şi sponsorizare.
    (7) Pentru asigurarea securităţii localurilor în care sînt cazate victimele, centrul beneficiază de asistenţa gratuită a poliţiei.
    (8) Serviciul de reabilitare a agresorilor:
    a) oferă programe specializate de dezalcoolizare, dezintoxicare, tratament psihoterapeutic;
    b) acordă asistenţă psihologică, socială agresorului, realizează programe corecţionale;
    c) colaborează cu autorităţile teritoriale specializate în vederea promovării unui mod sănătos de viaţă, prevenirii şi tratării alcoolismului, narcomaniei, infecţiilor sexual transmisibile etc.;
    d) colaborează cu instituţii, întreprinderi, organizaţii neguvernamentale pentru organizarea de cursuri de instruire şi recalificare a agresorilor, pentru plasarea lor în cîmpul muncii;
    e) informează autorităţile abilitate despre ridicarea măsurii de protecţie şi de reintegrare în familie a agresorului;
    f) studiază şi generalizează cauzele şi condiţiile producerii actelor de violenţă în familie.
    (9) Guvernul stabileşte şi monitorizează standardele de funcţionare a centrelor/serviciilor de reabilitare a victimelor şi agresorilor.
Capitolul  III
MECANISMUL DE SOLUŢIONARE  A ACTELOR
DE VIOLENŢĂ ÎN FAMILIE
    Articolul 11. Dreptul la protecţie al victimei
    (1) Victimei i se garantează apărarea drepturilor şi intereselor  legitime.
    (2) Persoanele cu funcţie de răspundere, alte persoane care cunosc existenţa  unui pericol pentru viaţa şi sănătatea unei potenţiale victime trebuie să comunice acest fapt autorităţilor abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie.
    (3) Autorităţile abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie sînt obligate să reacţioneze prompt la orice sesizare.
    (4) Cazurile de violenţă în familie pot fi supuse medierii, la cererea părţilor. Medierea se efectuează de către mediatori atestaţi, iar în lipsa acestora, de către comisiile pentru probleme sociale, cu participarea, după caz, a asistentului social.
    Articolul 12. Persoanele care pot depune cerere despre 
                         comiterea actelor de violenţă în familie

    Persoanele care pot depune cerere despre comiterea actelor de violenţă în familie sînt:
    a) victima;
    b) în situaţie de criză, membrii de familie;
    c) persoanele cu funcţie de răspundere şi profesioniştii care vin în contact cu familia;  
    d) autoritatea tutelară;
    e) alte persoane care deţin informaţii despre pericolul iminent de săvîrşire a unor acte de violenţă sau despre săvîrşirea lor.
    Articolul 13. Depunerea cererii
    (1) Cererea despre comiterea actelor de violenţă în familie se depune:
    a) la organul afacerilor interne;
    b) în instanţă de judecată;
    c) la organul de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi copilului;
    d) la autoritatea administraţiei publice locale.
    (2) Cererea se depune la locul:
    a) de domiciliere al victimei;
    b) temporar de reşedinţă al victimei dacă aceasta a părăsit domiciliul pentru a evita continuarea violenţei directe;
    c) de reşedinţă al agresorului;
    d) în care victima a căutat asistenţă;
    e) în care a avut loc actul de violenţă.
    (3) Pentru depunerea în instanţă de judecată a cererii despre comiterea actelor de violenţă în familie nu se plăteşte taxă de stat.
    Articolul 14. Modalitatea examinării cererii
    (1) Cererea depusă în organul afacerilor interne se examinează conform procedurii prevăzute de legislaţia în vigoare.
    (2) Cererea depusă în instanţă de judecată se examinează conform Codului de procedură civilă, Codului de procedură penală.
   (3) Cererea depusă în orice autoritate abilitată cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie este readresată conform competenţei în decursul unei zile lucrătoare.
    Articolul 15. Măsurile de protecţie
    (1) Instanţa de judecată emite, în 24 de ore de la primirea cererii, o ordonanţă de protecţie, prin care poate oferi asistenţă victimei, aplicînd agresorului următoarele măsuri:
    a) obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa victimei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor;
    b) obligarea de a sta departe de locul aflării victimei;
    c) obligarea de a nu contacta victima, copiii acesteia, alte persoane dependente de ea;
    d) interzicerea de a vizita locul de muncă şi de trai al victimei;
    e) obligarea, pînă la soluţionarea cazului, de a contribui la întreţinerea copiilor pe care îi are în comun cu victima;
    f) obligarea de a plăti cheltuielile şi daunele cauzate prin actele sale de violenţă, inclusiv cheltuielile medicale şi cele de înlocuire sau reparare a bunurilor distruse sau deteriorate;
    g) limitarea dispunerii unilaterale de bunurile comune;
    h) obligarea de a participa la un program special de tratament sau de consiliere dacă o asemenea acţiune este determinată de instanţa de judecată ca fiind necesară pentru reducerea violenţei sau dispariţia ei;
    i) stabilirea unui regim temporar de vizitare a copiilor săi minori;
    j) interzicerea de a păstra şi purta armă.
    (2) Responsabilitatea de informare a agresorului despre ordonanţa de protecţie şi de aplicare a acesteia revine inspectorului de sector în conlucrare cu asistentul social.
    (3) Măsurile de protecţie prevăzute la alin.(1) se aplică pe un termen de pînă la 3 luni, pot fi retrase odată cu dispariţia pericolului care a condiţionat luarea acestor măsuri şi pot fi prelungite în cazul unei cereri repetate sau al nerespectării condiţiilor prevăzute în ordonanţa de protecţie.
    (4) Aplicarea măsurilor de protecţie nu împiedică iniţierea procedurii de divorţ, partajării averii comune, decăderii din drepturile părinteşti, luării copilului fără decădere din drepturile părinteşti şi altor acţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare.
    (5) Supravegherea îndeplinirii măsurilor de protecţie stabilite de instanţă ţine de competenţa organelor afacerilor interne, organelor de asistenţă socială şi altor organe, după caz.
    (6) Instanţa de judecată poate retrage măsurile de protecţie la cererea întemeiată a victimei. În cazul victimelor copii şi persoane aflate în stare de neputinţă, examinarea de către instanţă a cazului este obligatorie.
    (7) Contestarea ordonanţei de protecţie se face în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    Articolul 16. Finanţarea
    (1) Activităţile de implementare a prezentei legi se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, în limita mijloacelor financiare stabilite anual, din alte surse neinterzise de lege.
    (2) Finanţarea centrelor/serviciilor de reabilitare a victimelor şi agresorilor se efectuează din alocaţiile prevăzute la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale, din donaţii, granturi, din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.
    Articolul 17. Sancţiuni
    (1) Nerespectarea de către agresor a prevederilor art.15 alin.(1) se pedepseşte în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (2) În caz de comitere a unor acte de violenţă în familie ce conţin elementele constitutive ale unei contravenţii administrative sau ale unei infracţiuni, se aplică legislaţia în vigoare, indiferent de stabilirea măsurilor de protecţie.
    (3) Nerespectarea prezentei legi de către persoanele cu funcţie de răspundere şi profesioniştii în domeniu este o încălcare a disciplinei muncii şi atrage răspundere disciplinară în conformitate cu legislaţia.
Capitolul  IV
DISPOZIŢII  FINALE
    Articolul 18 
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni din data publicării.
    (2) Guvernul, în termen de 3 luni:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                    Marian LUPU

    Nr.45-XVI. Chişinău, 1 martie 2007.